Cafeaua din dimineața asta a avut un gust deosebit. Asta pentru că mi-am băut-o urmărind pe chat „duelul” lui Denisake cu niște răi care-i reproșează calitatea traducerilor. N-am stat să-i verific acuratețea redărilor în limba română a diferitelor filme, dar m-au amuzat referiririle la „Metro”. După cum ne informează Denisake, a dat de o traducere care lasă de dorit, așa că i-a bătut obrazul autorului
și s-a apucat de „unul dintre cele mai bune filme de dramă făcut de ruși, dacă nu, chiar cel mai bun.” Atât de bun că l-a făcut chiar să plângă… Și, prompt, ne-a oferit nouă traducere. „Metro” e film rusesc, vorbit în rusă, limbă pe care Denisake afirmă că o știe puțin. Probabil de aceea traducerea e făcută dupa subtitrarea… în engleză. Am aruncat un ochi
pe noua subtitrare, cu urechea ciulită la sonorul filmului. N-aș vrea să-l acuz gratuit pe Denisake, dar precis că subtitrarea în engleză e praf, pentru că rareori traducerea lui se pupă cu ceea ce gavaresc eroii filmului. 
E o chestie des întâlnită atunci când se încearcă traducerea unei… traduceri, mai ales când nu ești prea prieten cu limba în care se vorbește în film. E un risc pe care văd că unii și-l asumă, cu consecințele de rigoare… Cât despre dilema lui Denisake, ce ar trebui sa facă, să se lase de tradus sau nu
, eu zic să urmeze îndemnul lui Heliade: „Scrieți, băieți, numai scrieți!” Desigur, pe propriul risc. Nu degeaba se repetă atâta aforismul „traduttore, traditore”... 